Eu chiar am să plec de la această problemă că foarte mulți îl disprețuiau pe Părintele Justin Pârvu și încă îl disprețuiesc. Asta pentru faptul că el, de multe ori, se exprima simplu, nu putea să dea neapărat explicații savante. Vă mărturisesc că Părintele Justin, cel puțin din punctul meu de vedere, este singura conștiință politică a neamului românesc din secolul XXI. Și a putut să realizeze acest lucru mai ales datorită educației pe care a avut-o înainte. Mulți l-au luat ca pe un bătrân simplu care, eventual a dobândit ceea ce a dobândit doar prin harul rugăciunii. Părintele Justin era foarte educat. Noi am rămas șocați când la un moment dat a spus „Măi, băieți, credeți că nu-mi mai aduc aminte ce v-am prezentat?”. De pildă, declinări în germană, știa rusă, franceză, engleză, învățase parțial mai ales rusa și engleza în pușcărie. La un moment dat întreabă unul din grup: „Părinte, da’ unde ați făcut școala?”. „La Universitatea din Aiud!”. Pentru că a stat cu mari profesori universitari în temnițe și acolo, practic, a avut cursuri reale, cursuri vii, mult mai importante decât ceea ce se preda în universitățile vremii, înainte să vină comuniștii la timpul respectiv. Cred că o temere foarte mare a Părintelui Justin era și îl vedeam foarte supărat când veneau oameni la el, tot timpul să-l întrebe: „Vai, Părinte, ce să fac? Ce să facem?”. Și Părintele dădea o soluție. Unul din puținele momente în care l-am văzut supărat pe Părintele Justin a fost când a venit un om foarte amărât și insistent îi spunea: „Vai, Părinte, a fugit vaca în curtea vecinului. Ce să fac? Spuneți o rugăciune!”. „Măi, omule, du-te și ia-o!”. „Dar pot să mă duc să o iau?”. Adică, omul de rând de astăzi ajunge în punctul în care tot timpul caută ca altcineva să facă pentru el ceea ce trebuie să facă el însuși.

Discutam la un moment dat cu Părintele despre cum putem explica celor care nu sunt creștini sau care nu înțeleg sau care nu cred în Cartea Apocalipsei, ce înseamnă antihrist sau ce înseamnă sfârșitul lumii? Ce înseamnă acest Stat antihristic? Și am convenit cu Părintele Justin următoarele: acest Stat, acest model de orânduire globală este statul existențialist în care omul înlocuiește pe Dumnezeu cu Statul, omul se închină Statului. Nu mai fac eu milostenie, lasă să-mi ia impozit Statul că face Statul binefacere, după aceea tot omul politic decontează. Dar asta nu este milostenie, milostenie este când îi pui omului în mână și spui: „De sufletul cutăruia, al adormiților robilor tăi sau de sănătatea cutăruia”. Nu suntem creștini atunci când apar mari încercări și noi în loc să ieșim să scoatem să dăm zăpada din drum, să-i ajutăm pe cei năpăstuiți, stăm cu mâna în sân, ne uităm la TV și așteptăm să vină Statul să facă. Măria sa „sfântul Stat” care la un moment dat, noi dându-i și cedându-i din putere, a spus: „Dacă voi m-ați investit cu atâta putere și voi nu vă mai închinați Dumnezeului vostru, să vă închinați mie că eu vă dau de mâncare, eu vă dau casă”, că așa ziceau unii că „era bine pe vremea comunismului că aveai casă, serviciu, de toate. Trebuia doar să spui că nu există Dumnezeu și să nu mergi la biserică. Eh, un fleac”. Dar, atenție pentru că acceptând astăzi să se facă un abuz și plecând capul, mâine nu vom mai fi liberi.

Când Părintele spunea să ne retragem la sat și să cultivăm pământul, voia să fim, de fapt, independenți. Și s-a văzut în aceste vremuri, cu toate aceste măsuri care s-au luat, că cei care au supraviețuit și nu au cedat, au fost cei care au avut un petic de pământ, care au putut să se descurce pe cont propriu, care nu au depins de supermarket și care au putut să-și asigure pe plan local asistență medicală și toate serviciile necesare. De aceea, eu cred că cea mai mare învățătură a Părintelui pentru ziua de astăzi este să căutăm să fim independenți, cât mai folositori acolo unde suntem, să fim de ajutor, să fim de nădejde.

La un moment dat, eram în liceu și se spunea despre grupul nostru că ar fi bine să vină Inspectoratul să ne dea niște burse, să ne ajute. Nu! Am nimerit la Părintele Justin care ne-a dat bani de cărți. Ne-a spus: „Vă duceți în biblioteca mănăstirii, citiți, învățați limbi străine, publicați, scrieți! Faceți Facultatea aia, aia!”. Ne-a dat o direcție intelectuală, ceea ce vrăjmașii săi nu pot să accepte astăzi și anume că un „obscurantist” din creierii munților a putut să îndrume tineri studenți, zeci de ani de zile la studii ca să poată fi într-adevăr intelectuali ai Bisericii, nu vânduți partidelor politice.

Părintele Justin este unul din mentorii tinerilor care în Piața Universității acum 30 de ani, în București, se luptau pentru o Românie cu adevărat liberă și stăteau acolo la balconul Pieței Universității, având deasupra o icoană cu Maica Domnului și un portret cu Eminescu. Acestea erau reperele tineretului de atunci. Aceștia erau tinerii care au plâns în genunchi cum erau ei săraci, plini de sânge, cu capetele sparte și mulți, din păcate, au luat drumul pribegiei. Nu s-au mai întors pentru că dacă cineva pleacă din țară, dacă cineva intră în deznădejde este pentru că tu, noi, nu am fost acolo să îl ajutăm, nu am fost acolo să îi arătăm că are dreptate în numele lui Hristos, că este liber. Și libertatea asta trebuie câștigată bucată cu bucată.

Să nu ne plecăm capul decât în fața lui Dumnezeu! Atât! Asta este cea mai mare învățătură a Părintelui Justin pentru că, în rest, putem să ne ferim de cipuri și să credem că nu pățim nimic, dar atâta timp cât noi slujim acestui tip de Stat mondial, nu suntem cu adevărat liberi. Dumnezeu să-l odihnească și să ne bucurăm de rugăciunile lui![1]

[1] Cuvânt comemorativ, susținut în trapeza mănăstirii Paltin Petru-Vodă, 16 iunie.

(Material publicat în Revista Atitudini Nr. 65)