Eu chiar am să plec de la această problemă că foarte mulți îl disprețuiau pe Părintele Justin Pârvu și încă îl disprețuiesc. Asta pentru faptul că el, de multe ori, se exprima simplu, nu putea să dea neapărat explicații savante. Vă mărturisesc că Părintele Justin, cel puțin din punctul meu de vedere, este singura conștiință politică a neamului românesc din secolul XXI. Și a putut să realizeze acest lucru mai ales datorită educației pe care a avut-o înainte. Mulți l-au luat ca pe un bătrân simplu care, eventual a dobândit ceea ce a dobândit doar prin harul rugăciunii. Părintele Justin era foarte educat. Noi am rămas șocați când la un moment dat a spus „Măi, băieți, credeți că nu-mi mai aduc aminte ce v-am prezentat?”. De pildă, declinări în germană, știa rusă, franceză, engleză, învățase parțial mai ales rusa și engleza în pușcărie. La un moment dat întreabă unul din grup: „Părinte, da’ unde ați făcut școala?”. „La Universitatea din Aiud!”. Pentru că a stat cu mari profesori universitari în temnițe și acolo, practic, a avut cursuri reale, cursuri vii, mult mai importante decât ceea ce se preda în universitățile vremii, înainte să vină comuniștii la timpul respectiv. Cred că o temere foarte mare a Părintelui Justin era și îl vedeam foarte supărat când veneau oameni la el, tot timpul să-l întrebe: „Vai, Părinte, ce să fac? Ce să facem?”. Și Părintele dădea o soluție. Unul din puținele momente în care l-am văzut supărat pe Părintele Justin a fost când a venit un om foarte amărât și insistent îi spunea: „Vai, Părinte, a fugit vaca în curtea vecinului. Ce să fac? Spuneți o rugăciune!”. „Măi, omule, du-te și ia-o!”. „Dar pot să mă duc să o iau?”. Adică, omul de rând de astăzi ajunge în punctul în care tot timpul caută ca altcineva să facă pentru el ceea ce trebuie să facă el însuși.

Discutam la un moment dat cu Părintele despre cum putem explica celor care nu sunt creștini sau care nu înțeleg sau care nu cred în Cartea Apocalipsei, ce înseamnă antihrist sau ce înseamnă sfârșitul lumii? Ce înseamnă acest Stat antihristic? Și am convenit cu Părintele Justin următoarele: acest Stat, acest model de orânduire globală este statul existențialist în care omul înlocuiește pe Dumnezeu cu Statul, omul se închină Statului. Nu mai fac eu milostenie, lasă să-mi ia impozit Statul că face Statul binefacere, după aceea tot omul politic decontează. Dar asta nu este milostenie, milostenie este când îi pui omului în mână și spui: „De sufletul cutăruia, al adormiților robilor tăi sau de sănătatea cutăruia”. Nu suntem creștini atunci când apar mari încercări și noi în loc să ieșim să scoatem să dăm zăpada din drum, să-i ajutăm pe cei năpăstuiți, stăm cu mâna în sân, ne uităm la TV și așteptăm să vină Statul să facă. Măria sa „sfântul Stat” care la un moment dat, noi dându-i și cedându-i din putere, a spus: „Dacă voi m-ați investit cu atâta putere și voi nu vă mai închinați Dumnezeului vostru, să vă închinați mie că eu vă dau de mâncare, eu vă dau casă”, că așa ziceau unii că „era bine pe vremea comunismului că aveai casă, serviciu, de toate. Trebuia doar să spui că nu există Dumnezeu și să nu mergi la biserică. Eh, un fleac”. Dar, atenție pentru că acceptând astăzi să se facă un abuz și plecând capul, mâine nu vom mai fi liberi.

Read more