Un hindus atacat de diavol. Ascultați mărturia cutremurătoare a Pr. Ioan din Grecia, care mai înainte fusese hindus și yoghin și care, prin rugăciunea Sf. Paisie Aghioritul și Sf. Porfirie, s-a convertit și a trecut la Ortodoxie. Trecerea, însă, nu a fost deloc ușoară, pentru că diavolul a încercat în fel și chip să îl împiedice să facă mirungerea ortodoxă.
Vizionare cu folos! După video, aveți și transcriptul.
Cine este Pr. Ioan?
Vă mulțumesc foarte mult pentru că ați venit la biserică și la Sfânta Mănăstire a Taxiarhului [Arhanghelului] Mihail,
unde „îmi săvârșesc” pocăința mea.
Aici, în fiecare zi săvârșim Sfânta Liturghie și primim oameni [care ne vizitează] astfel încât să-i mulțumim lui Hristos.
Sunt [bucuros] că pot oferi răspunsuri la numărul mare de întrebări pe
care tinerii noștri și ceilalți – care recurg la religii orientale – doresc să le pună.
Mulțumesc, de asemenea, pentru întrebarea despre evenimentul care m-a determinat să mă schimb.
Când Biserica, părintele Antonios Alevizopoulos și unii dintre colegii săi mă recomandaseră – și așa a început legătura cu Părintele, acum Sfântul, Porfirie, și cu Sfântul Paisie.
În plus față de cele spuse despre spargerea stâncii cu semnul crucii de către Sfântul Paisie pentru a ne transmite mesajul că noi [purtam în noi] atât de mulți, mii și mii de diavoli care ne slujeau.
Sfântul Paisie a vrut să ne arate și acesta este motivul pentru care a făcut minunea și a spart stânca uriașă, a vrut să ne arate că Hristos există. Și puterea lui Dumnezeu, puterea lui Hristos este mult mai superioară tuturor acelor forțe demonice pe care le aveam în slujba noastră.
El însuși nu avea nevoie de o minune, noi aveam nevoie de ea. Astfel, nici puterile mele, nici puterile magice ale lui George nu puteau lucra și, instantaneu, cu o simplă rugăciune și cu însemnarea Crucii pe stâncă, totul s-a făcut bucăți.
Avertizarea Sf. Porfirie
Ulterior am întâlnit o mulțime de sfinți părinți, ca și întâlnirea, legătura cu Sfântul Porfirie.
Atunci Sinodul Bisericii Greciei, cu acordul Școlii Teologice din Atena, decis că, întrucât pierdusem mirungerea [pe care o primisem la botezul meu din copilărie], să-mi administreze iarăși Sfânta Mirungere.
În acest scop, a fost ales Irinej Bulović. Cu două zile înainte de Sfânta Liturghie și de mirungerea mea – harul pe care îl pierdusem întrucât abandonasem creștinismul – îl întâlnisem pe sfântul Părinte Porfirie.
Acolo, el mi-a spus: „orice se va întâmpla, nu te speria și să nu îți fie frică. Voi fi acolo și mă voi ruga cu metanierul meu pentru tine”.
Imediat, am vrut să știu ce se va întâmpla, de ce să nu mă tem, ce se va mai întâmpla cu mine…
Mi-a spus: „Când vine «cel negru», să nu îți fie frică, nu se schimba credința ta, continuă să nădăjduiești și eu voi fi acolo rugându-mă [pentru tine].”
Arătarea diavolului
Într-adevăr, a sosit… într-o lumină și într-un miros cumplit, diavolul a apărut în camera mea.
După cum îl cunoaștem, cu coada, culoarea, mirosul îngrozitor și era aproape dublu decât un om… și m-a atacat.
Complet îngrozit, am aruncat o privire în colțul camerei mele unde a apărut Sfântul Porfirie care era în genunchi și ținea metanierul în mână. Se ruga. Apoi, demonul mi-a spus că îi aparțin.
Într-adevăr, pe vremea aceea „eram al lui”. Totuși, întrucât în câteva ore aș fi schimbat tabăra și prin Sfântul Mir, m-aș fi întors în Harul Bisericii lui Hristos…
Apoi, într-adevăr mi-a fost frică. Apoi a venit confruntarea. M-am gândit „iată sfârșitul, sunt terminat”. Și bătrânul, Sfântul Porfirie se ruga fierbinte, în genunchi și se uita la mine tot timpul.
La un moment dat, în deznădejdea și frica absolută și în timp ce tot corpul meu transpira, am strigat: „Arhanghele al meu, Mihaile, te rog [ajută-mă]”.
Ajutorul Arhanghelului Mihail
Sigur, am făcut asta din obișnuință, așa mi-au spus și părinții, așa că m-am rugat și l-am chemat pe Arhanghel.
Deodată, atmosfera din cameră s-a schimbat când Arhanghelul a intrat cu putere în cameră zicând: „El este al meu”. Și într-o clipită, diavolul s-a făcut nevăzut. Imediat, m-am răcorit, a venit asupra mea o bucurie mare.
După câteva alte lucruri pe care le-am făcut pentru a-mi da seama că sunt în viață și cu o mare teamă, au venit și oamenii de la Sf. Parascheva, cei dimpreună cu părintele Antonios Alevizopoulos și am mers la biserică.
Când a sosit vremea, Părintele Irineu a spus: „Slavă Domnului, am rezistat peste noapte și Ioannis este cu Domnul acum”.
Și exact asta s-a întâmplat. Am primit sfântul mir, el a făcut semnul crucii asupra mea, m-a uns cu mir, iar aceasta a fost întoarcerea mea la Ortodoxie, am găsit pacea.
Și de atunci, în vremuri grele și în vremuri bune, îl port în gândurile mele pe Sfântul Porfirie. Sfântul Porfirie m-a ajutat prin multe căi și, în principal, prin rugăciunea și binecuvântarea sa.
De multe ori, m-am dus să-l vizitez, dar nu am vrut să-l deranjez, așa că stăteam într-un loc de unde puteam să-l zăresc, chiar și de departe.
Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru că m-a rânduit la acest altar ca să fiu slujitorul lui prin mâinile și cu ajutorul și dragostea mitropolitului nostru Chiril, mitropolitul de Kifisia, Marousi și Oropos și pentru marea dragoste pe care mi-o poartă personal, deoarece sunt preot „prin mâinile lui” și dragostea pe care o arată tuturor fraților mănăstirii Arhanghelului Mihail [Grecia].