Alesule din ceata arhiereilor, mare mucenice Haralambie, dorind a-ţi aduce cântări de laudă simţindu-mă nevrednic şi cu împuţinarea graiului omenesc, tu care porţi nume întocmai cu darul dat de la Preaputernicul Dumnezeu, a fi luminător de bucurie, luminează-mi cugetul şi dă putere graiului meu ca întru bucurie să-ţi cânt ţie: Bucură-te, Sfinte Haralambie, mare mucenice al lui Hristos!
Sinaxar
SINAXAR 16 IUNIE: PĂRINTELE JUSTIN PÂRVU. Un Editorial de Sergiu Ciocârlan
In avanpremiera, Editorialul din Nr 39 al Revistei ATITUDINI:Cuviosul Părinte Justin – lumina veacului nostru întunecat, dulcea chemare a inimilor noastre…SINAXAR 16 IUNIE.
SINAXAR 30 APRILIE: Sf. Ignatie Briancianinov, povatuitorul celor ce cauta sfintirea in vremurile de pe urma
Sf. Ignatie Briancianinov a fost si este dascalul si povatuitorul duhovnicesc al multor dintre calugarii dar si mirenii care cauta sa se sfinteasca si in vremurile acestea de seceta duhovniceasca.
Astazi in manastiri prea putin intalnim duhovnici sau stareti care sa mai poarte lucrarea duhovniceasca launtrica, majoritatea se orienteaza dupa legea materiei, dupa nevoile materiale, iar muncile fizice de cele mai multe ori inabusa nu doar trupul dar si sufletul. Munca fizica este buna si binecuvantata de Dumnezeu, dar nu atunci cand ea impiedica porunca lui Dumnezeu si cand nu este orientata si spre o lucrare launtrica. Putini sunt cei care ajung sa gaseasca in osteneala muncii harul dumnezeiesc, putini sunt cei care sa stie sa se lupte cu gandurile si patimile chiar atunci cand sunt istoviti de munca, putini sunt cei care reusesc sa castige raiul launtric fara povatuitori. Ba mai mult, Sfintii Parinti spun ca fara povatuitori iscusiti mai mult ne ratacim pe cale. Sf. Ignatie insa este darul lui Dumnezeu pentru aceste vremuri secetoase, el este povatuitorul celor fara povatuitori. Scrierile Sf. Ignatie tin loc de povatuire duhovniceasca, asa dupa cum insusi Sfantul marturiseste in scrierile sale. Si azi te poti sfinti, si azi poti castiga harul lui Dumnezeu inlauntrul tau si atunci de cine ne vom mai teme? Rostul sufletului este sfintirea, si atunci medicamentul impotriva deprimarilor, ce isi au cauza in negasirea rostului existential nu este oare castigarea Harului dumnezeiesc in inima omului? Cine se lipseste de acest har cu adevarat se lipsteste de toata seva vietii. Castigarea si simtirea harului nu sunt basme din vechime, sunt realitati vii, la care suntem cu totii chemati, dar peste care trecem cu multa nebagare de seama, de cele mai multe ori pentru ca nu stim sau pentru ca suntem povatuiti gresit, uneori de chiar duhovnicii nostri. Sfantul Ignatie ne arata metoda si calea desavarisirii, accesibil tuturor, si cult si incult, si bogat si sarac – asa cum Evanghelia este vestita nu doar unor elite, ci tuturor.
De aceea sa il citim si sa ii urmam invatatura cea mult folositoare. Read more
SINAXAR 29 APRILIE: Pomenirea marelui Poet Martir, Radu Gyr. Inedit: Corespondenţa lui Radu Gyr cu Pr. Dumitru Stăniloae, Mircea Eliade şi Pan M. Vizirescu
Scrisoarea Pr. Prof. Dumitru Stăniloae către Radu Gyr, „poetul graţiei şi energiei româneşti”
Prea Iubite Domnule Profesor,
Vă mulțumesc iarăși pentru că iarăși m-ați obligat peste măsură de mult trimițându-mi acele gingașe făpturi de vis și de senin, de zâmbet și de lumină, care sunt „Stelele pentru leagăn”. Unele dintre ele, ca „Are tata o fetiță, luminiță”, le declamam de mult toată casa, de prin 1933: și tata și mama și luminițele noastre cele două care sunt la o vârstă când gândesc exact ca în aceste poeme de basm.
Îmi pare rău că n-am și eu, deocamdată, ceva potrivit prin care să mă revanșez, arătându-mi și eu toată dragostea și admirația ce o nutresc pentru poetul grației și energiei românești.
Să ajute Domnul Sfânt ca țara de eroism, de curățenie și de vraje spirituală pe care o zugrăviți în poezia D-voastră să o vedem curând înfăptuindu-se aievea.
Vă rog să transmiteți caldele mele omagii Stimatei doamne și urările unui Moș Crăciun darnic fetiței.
(Pr. D. Stăniloae, Sibiu, 3 Nov. 1936) Read more
SINAXAR 20 APRILIE: VIAŢA MUCENIŢEI LUI HRISTOS, MAICA MIHAELA IORDACHE – A TEMNIŢELOR ROMÂNEŞTI DUHOVNICEASCĂ FLOARE
ZORII COPILĂRIEI. PORTRET DE TINEREŢE
Maria (Marieta) Iordache, fiica lui Alexandru şi Elena Iordache, s-a născut în ziua de 14 noiembrie 1914, în localitatea Nicoreşti (judeţul Galaţi) – ţinut emblematic pentru pleiada mărturisitorilor pe care i-a dat neamului românesc: Pr. Tănăsache Alexandrescu, Pr. Costache Olaru, pr. Ion Filotei Movileanu, Toma Bârlădeanu) –trecuţi cu toţii prin calvarul temniţelor comuniste. Din cei cinci copii ai săi: Nicolae (Nicoară), Ana, Sultana, Maria (Marieta) şi Eugenia, familia Iordache va jertfi pe altarul neamului pe trei dintre ei (Nicoară, Maria şi Ana), aleşi de pronia lui Dumnezeu să poarte pe trupul şi în sufletul lor însemnele pătimirilor muceniceşti. Tatăl, Alexandru Iordache, de profesie funcţionar şi membru al Mişcării Legionare, după moartea soţiei (1949), trece şi el prin experienţa detenţiei în temniţele comuniste, vreme de doi ani (1952-1954). Rămas văduv, pe umeri purtând durerile bolilor şi ale bătrâneţii solitare, va trăi până la sfârşitul vieţii cu nădejdea neîmplinită însă, că o va revedea pe Marieta acasă, slobozită din chinurile închisorii.
Marieta copilăreşte în satul natal unde urmează primele şapte clase. Cursurile liceale le face la Liceul de Fete din Dej şi la Liceul „Domniţa Elena” din Bucureşti. După ce îşi ia bacalaureatul, revine la casa părintească unde va rămâne vreme de doi ani. În perioada 1934-1938, frecventează cursurile Academiei Naţionale de Educaţie Fizică (A.N.E.F.), pe care le încheie cu succes, obţinând diploma de licenţă. Meseria de profesoară de educaţie fizică, însă, o va exercita cu totul sporadic, pentru o scurtă perioadă de timp. Concomitent audiază şi cursurile Facultăţii de Litere şi Filosofie, fără a le finaliza cu o diplomă. Peste ani, Sofia Cristescu Dinescu, colegă de detenţie cu Marieta, va ţese pe firul amintirilor profilul sufletesc al tinerei de atunci: „Când am cunoscut-o era studentă la A.N.E.F., facultate pe care a absolvit-o în modul cel mai strălucit. Era micuţă, delicată, plină de farmec copilăresc, dar adânc cunoscătoare a ceea ce este esenţă în desăvârşirea morală şi spirituală a omului care s-a pus în slujba unui ideal mare. Era plină de credinţă, de dragoste, de nădejdea că poporul nostru atât de încercat va izbuti să iasă din impas, dacă ne vom strădui cu toţii să-l ridicăm. Nu a precupeţit niciodată niciun efort în acest sens, dându-ne şi nouă şi celor ce vor veni după noi un îndreptar de trăire profundă în spirit naţional şi creştin, plătind ea multe din greşelile şi nepriceperea noastră” . Read more