DIN CATEGORIA: SĂ NE CUNOAȘTEM CREDINȚA!

Căderea lui Adam și din ce este alcătuită firea omenească

Noi (oamenii) am fost motivul pogorârii Lui și neascultarea noastră (în Rai) a făcut iubirea de oameni a Cuvântului ca Domnul să vină la noi și să Se arate între oameni. Pentru că noi am fost pricina întrupării Lui și pentru a noastră mântuire S-a lăsat mișcat de iubirea de oameni ca să Se sălășluiască în trup omenesc și să Se arate în el.

Căci Dumnezeu a făcut pe om și a voit să rămână în nestricăciune. Dar oamenii, nesocotind aceasta și întorcându-se de la cunoașterea Lui și gândind și născocind răutatea pe seama lor, cum s-a spus mai înainte, au căzut sub osânda morții cu care au fost amenințați (atenționați) mai înainte, și deci n-au mai rămas cum au fost făcuți, ci s-au făcut stricăcioși, potrivit cu ceea ce au gândit și moartea a pus stăpânire pe ei.

Căci călcarea poruncii i-a întors pe ei la starea cea după fire, ca așa cum, neexistând, au fost aduși la existență, așa să suporte precum se cuvine și stricăciunea spre neființă în cursul timpului. Căci, dacă având odată drept fire neființa, prin prezența și iubirea de oameni a Cuvântului, au fost chemați la existență, în chip firesc, golindu-se de gândul la Dumnezeu și întorcându-se spre cele ce nu sunt – (iar cele bune sunt cele ce sunt) – odată ce s-au despărțit de Dumnezeu, Care este, s-au golit și de existență.

De aceea, desfăcându-se, rămân în moarte și în stricăciune. Căci omul este după fire muritor, ca unul ce a fost făcut din cele ce nu sunt. Dar pentru asemănarea lui cu Cel ce este, pe care ar fi putut-o păstra prin gândirea la El, ar fi slăbit stricăciunea după fire și ar fi ajuns nestricăcios… Și fiind nestricăcios ar fi viețuit ca Dumnezeu, cum arată și dumnezeiasca Scriptură, zicând: „Eu am zis: dumnezei sunteți și fiii Celui Preaînalt. Iar voi muriți ca niște oameni și cădeți ca unul din căpetenii” (Ps. 81,6-7).

Fire și har, chip și asemănare

Căci Dumnezeu nu numai că ne-a făcut din cele ce nu sunt, ci ne-a dăruit și viețuirea după Dumnezeu prin harul Cuvântului. Dar oamenii, depărtându-se de la cele veșnice și, prin sfatul diavolului, întorcându-se spre cele ale stricăciunii, s-au făcut lor înșiși pricinuitori ai stricăciunii morții. Căci fiind, precum am zis, după fire stricăcioși, ar fi scăpat de ceea ce sunt după fire, prin împărtășirea după har de Cuvântul, dacă ar fi rămas buni. Deci, datorită Cuvântului care era cu ei, stricăciunea cea după fire nu s-ar fi apropiat de ei…

Iar aceasta întâmplându-se , oamenii mureau și stricăciunea prindea putere împotriva lor și era mai tare ca firea în tot neamul…

Refacerea firii

Dar era totodată necuvenit ca cele odată create ca ființe raționale (cuvântătoare) și părtașe de cuvântul să se piardă și să se întoarcă iarăși prin stricăciune la neexistență. Nu era potrivit cu bunătatea lui Dumnezeu să se strice cele făcute de El, datorită înșelăciunii uneltite de diavol împotriva oamenilor.

Era propriu doar Lui să aducă iarăși pe cel stricăcios la nestricăciune și să împlinească pentru toți ceea ce se cuvenea în fața Tatălui. Căci fiind Cuvântul Tatălui și fiind mai presus de toate, era firesc că numai El avea puterea să creeze din nou toate și să pătimească pentru toți și să fie pentru toți sol vrednic pe lângă Tatăl.

Din pricina aceasta Cuvântul netrupesc, nestricăcios și nematerialnic al lui Dumnezeu vine în latura noastră, nefiind departe, nici înainte. Căci nicio parte a zidirii nu a rămas goală de El. El el umple pe toate pretutindeni, fiind în același timp împreună cu Tatăl Său. … Căci știind Cuvântul că nu se putea desființa altfel stricăciunea oamenilor decât prin moarte – dar nu era cu putință să moară Cuvântul, odată ce era Însuși Fiul cel nemuritor al Tatălui, Își ia un trup în stare să moară, pentru ca acesta, împărtășindu-se de Cuvântul Cel e peste toate, să se facă în stare să moară pentru toți, dar prin Cuvântul ce locuia în el, să rămână nestricăcios, și, drept urmare, să înceteze la toți stricăciunea prin harul învierii.

(Sfântul Atanasie cel Mare, Cuvântări împotriva elinilor, Tratat despre Întruparea Cuvântului, Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă)