Odată insula era în primejdie să se inunde. Un val uriaș stârnit de un seism din apropiere, un tsunami cum este numit astăzi, se apropia amenințător de ea.
Aleuții au alergat înfricoșați la Cuviosul Gherman, care se afla atunci în casa elevilor săi pentru slujba Ceasurilor de sâmbătă.
Acela, fără să zăbovească, a luat din casă o icoană a Maicii lui Dumnezeu și mergând la țărmul mării a așezat-o pe un banc de nisip, într-un loc în care nivelul apei era mai scăzut. Și a început să se roage. Puterea rugăciunii sale era atât de mare și credința atât de puternică, încât putea muta și munții, potrivit cuvântului Domnului: „De ați avea credință cât un grăunț de muștar, ați zice muntelui acestuia: Mută-te de aici dincolo, și se va muta”.
S-a întors apoi către aleuții care se strânseseră înspăimântați în jurul lui, și le-a zis:
— Nu vă temeți! Apa nu va trece de locul în care se află icoana. Cuvintele sale s-au adeverit. Valul s-a oprit când a ajuns la icoana Născătoarei de Dumnezeu, cea înaintea căreia s-a zădărnicit înrâurirea dezlănțuită și aducătoare de moarte a vrăjmașului diavol asupra neamului omenesc.
Sfântul le-a făgăduit că și pe viitor vor avea parte de ocrotirea Maicii lui Dumnezeu, dacă se va mai întâmpla ca insula să fie amenințată de năvălirea apelor.
(Extras din „Sfântul Gherman de Alaska”, de Arhimandritul Heruvim G. Apostolu, Editura Iona)
Mai multe despre viața Sf. Gherman, care a trăit între anii 1756-1837 și care este cunoscut ca fiind primul apostol al Americii, aflați aici: doxologia