Gândurile mele m-au frământat ani îndelungați, dar mila Domnului a fost cu mine fără sfârșit. Și dacă Domnul nu m-ar fi povățuit ca un Bun Păstor cu harul Său, vrăjmașii m-ar fi înghițit.
Scriu despre mila Domnului și îmi este ușor să scriu, fiindcă sufletul meu cunoaște pe Domnul prin Duhul Sfânt și știe cât de mult îl iubește El pe om. După mulțimea iubirii și blândeții Lui, El nu-și aduce aminte de păcatele noastre.

Duhul meu dorește nesăturat când să se roage, când să scrie sau să vorbească despre Dumnezeu, dar sufletul meu nu vrea să audă nimic din cele ale lumii.
Dacă vorbești sau scrii despre Dumnezeu, roagă-te și cere de la Domnul să te ajute și să-ți lumineze înțelegerea, și Domnul te va ajuta și povățui.

Dacă este în tine o nedumerire, închină-te de trei ori până la pământ și zi: „Milostive Doamne, Tu vezi că sufletul meu e în nedumerire și mi-e frică să nu greșesc. Luminează-mi înțelegerea, Doamne”. Și Domnul te va lumina negreșit, căci El este foarte aproape de noi. Dar dacă te îndoiești, nu vei primi ceea ce ceri. Așa a zis Domnul lui Petru: „Pentru ce te-ai îndoit, puțin credinciosule?” [Mt 14, 31] atunci când acesta începea să se scufunde în valuri. Așa și sufletul, când se îndoiește, începe să se scufunde în gândurile cele rele.
„Doamne, dă-ne credință neclintită în Tine prin Duhul Sfânt!”.

Când cel căruia nu i s-a dat să învețe pe alții învață totuși, el întristează pe marele Dumnezeu.

Sunt oameni, și chiar oameni mari, care atunci când se ivește o nedumerire, nu se întorc spre Domnul; or atunci trebuie să spună deschis: „Doamne, sunt un om păcătos și nu înțeleg ce trebuie să fac, dar Tu, Milostive, luminează-mi înțelegerea cum și ce trebuie să fac!”

Domnul Cel Milostiv nu vrea ca sufletul nostru să se cufunde în zăpăceala care vine de la vrăjmașul și ne insuflă ce trebuie să facem și ce nu trebuie să facem.
Când știm multe, să mulțumim Domnului pentru cunoașterea dată. Dar numai cunoașterea singură nu e de ajuns; trebuie să fie în suflet și roadele Duhului [Ga 5, 22] sau măcar un grăunte mic care la vremea lui să crească și să aducă roadă multă [In 12,24].

Dar ca să vedem tainele lui Dumnezeu, trebuie să cerem necontenit de la Domnul să ne dea duh smerit, și atunci le vom cunoaște prin Duhul Sfânt.

Poate va spune cineva: „Cum să mă rog pentru lumea întreagă, când nu mă pot ruga nici pentru mine însumi?” Dar așa vorbește cine n-a înțeles că Domnul ascultă rugăciunile noastre și ia aminte la ele.
Roagă-te simplu, ca un copil, și Domnul va asculta rugăciunea ta, pentru că Domnul nostru este un Părinte atât de milostiv că noi nu putem să înțelegem sau să ne închipuim aceasta, și numai Duhul Sfânt ne descoperă marea Lui iubire.
Celui ce iubește pe cei întristați, Domnul îi dă o rugăciune fierbinte pentru oameni. El se roagă cu lacrimi pentru norodul pe care-l iubește și pentru care se întristează, și această întristare a lui este plăcută lui Dumnezeu.