Lykourgos Markoudis este cunoscut în Grecia pentru activitatea sa jurnalistică, la început în cadrul televiziunii, apoi ca director executiv al Stației de Radio „Piraiki Ekklisia”, din cadrul Mitropoliei Pireului.
Pe cel care propovăduiește pentru Dumnezeu, nu-l interesează câți îl ascultă
Cine este îndreptățit să vorbească despre Dumnezeu și despre cele sfinte în spațiul acesta mediatic, sau când este propovăduirea de la Dumnezeu și când este de la noi înșine?
Este nevoie de multă atenție. Se întâmplă un fenomen dureros în zilele noastre. Se pare că avem de-a face cu o „invazie” de predicatori. Toți se cred părinți harismatici, învățători și propovăduitori luminați de Dumnezeu. Cei care sunt, într-adevăr, luminați de Dumnezeu, nu caută niciodată admiratori, nu caută cifre de ascultători, nu caută like-uri (aprecieri), followers-uri (distribuiri), views-uri (vizualizări) etc, pentru că vorbesc despre Dumnezeu. Îmi amintesc, cu ani în urmă, când făceam Facultatea la Tesalonic, că ne spunea profesorul de Dogmatică: „Unul, singur, dacă este cu Dumnezeu, vor fi majoritari”.
Avem exemplul Sfântului Grigorie Teologul, care a fost singur în Constantinopol, fiind înconjurat de eretici, dar Dumnezeu a fost cu el și pentru aceasta a izbândit. El propovăduia cuvântul adevărului, nu căuta admiratori. A suferit, a fost alungat, dar nu s-a plâns, pentru că o făcea pentru Dumnezeu, nu pentru oameni. Pe cel care propovăduiește pentru Dumnezeu, nu-l interesează câți îl ascultă. Dar, de regulă, Dumnezeu îi trimite pe oameni la el ca să îl asculte.
Dacă eu stau în fața calculatorului și văd că am 100 de vizualizări și încep să mă gândesc ce să spun mâine ca să am 150 și să fie și vreun comentariu laudativ, înseamnă că ceva nu merge bine. Dumnezeu a venit aici unde suntem, pe pământ și L-au ascultat mii de oameni. Doisprezece au devenit apropiați, șaptezeci au fost apostolii care au alcătuit axul principal, apoi credincioșii care au fost foarte puțini. Marea majoritate dintre cei care L-au ascultat, L-au condamnat și au strigat: „Răstignește-L!”. Mulțimile pe care le-a hrănit cu pâine și pește, L-au uitat.
Aceasta este greșeala Bisericii: hrănește omul cu mâncare pieritoare, după care el flămânzește din nou
Am putea spune că aceasta este greșeala Bisericii: hrănește omul cu mâncare pieritoare, după care el flămânzește din nou. Nu-l hrănește cu hrana cea veșnică. Dacă l-ar hrăni cu hrană nepieritoare, omul s-ar simți sătul duhovnicește și ar rămâne acolo, în Biserică. Dacă eu vorbesc despre Dumnezeu și cineva se folosește, va fi spre slava lui Dumnezeu, iar dacă încep să primesc laude, atunci am încurcat-o. Am încurcat-o pentru că atenția și admirația lor s-a îndreptat spre mine și nu spre Dumnezeu, despre care le-am vorbit. Aceasta este puterea noastră. Dacă Dumnezeu îmi dă harisme, nu voi putea să le ascund, dar niciodată Dumnezeu nu va da harisma auto-afișării. Niciodată, Dumnezeu nu-mi va cere să joc rolul unui „mântuitor bun” care are puterea să salveze pe cineva.
Explozia tehnologică din mediul on-line
Noi, cei care avem în față microfoane și ecrane suntem cei mai ispitiți, dar ce putem face? Nimic. Trebuie să avem mereu conștiința că orice am face, nu este al nostru. Când spun ceva și tu te folosești, să spui „slavă lui Dumnezeu”. Nu căuta să mă slăvești pe mine. Dacă e bine ceea ce spun, slăvește-L pe Dumnezeu, iar El mă va ajuta și pe mine. Atunci când vorbesc despre Dumnezeu, iar prin aceasta îmi fac mie publicitate, e o problemă și cu siguranță nu va fi bine. Explozia tehnologică și mediul online ne pun pe tavă o capcană uriașă, pentru că ne umflă foarte mult egoismul și sufletele se îmbolnăvesc ireversibil de slavă deșartă și de părere de sine.
Auzi că părintele cutare a ținut o omilie și a fost sala arhiplină. Să nu fie arhiplină! Să învățăm să vorbim pentru un singur om, așa cum făceau bătrânii altădată. Sf. Ioan Hrisostom a predicat pentru un singur om. Cine? Marele Hrisostom, la măsura căruia nu se ridică nimeni. Vorbea în Constantinopol și avea un singur om în fața lui, pentru că și acela avea dreptul să asculte și să se mântuiască. Pentru Sf. Ioan, a fost suficient unul. Nu căuta admiratori. Se poate ca acel unul, să spună în ziua Judecății: „Doamne, eu pentru cuvântul acestuia m-am mântuit” și prin mărturia lui să fii ajutat și tu, care ai vorbit. Să avem, așa cum spunea și părintele Cleopa, pomenirea morții! Nimic nu este al nostru și nimic veșnic. Dumnezeu ni le dă pe toate. Să ne bucurăm în Domnul și să spunem: „Slavă Lui!”. Să spunem: „Doamne, Îți mulțumesc pentru darul Tău. Dă-mi putere să-l păstrez și să-l înmulțesc, dacă este spre folos, dacă nu, ia-l de la mine!”.
Un om poate vorbi mai mult prin trăire și prin fapte, decât prin cuvinte alese
Eu, drept să zic, mereu am teama asta ca prin multele mele vorbe, să nu smintesc pe cineva, să-i intre vreun gând străin în minte și odată cu el, neliniște și amărăciune. E foarte ușor să smintești pe cineva, să-l pierzi și pe acela și sufletul tău să se păgubească. Judecăm foarte mult și cu ușurință. Vedem pe cineva că face ceva anume și ni se pare că nu este corect, dar nu-i așa. De multe ori, m-a smerit Dumnezeu.
Slujea, odată, un episcop. Nu era un bun vorbitor. Trăiește încă. Era vecernia unui hram mare, undeva și la final, i-au spus acestuia să țină cuvântul de învățătură. A ieșit și a spus ce a crezut, dar poporul râdea. Eu, în sinea mea, m-am smintit. Mă gândeam: „Bine, din cinci episcopi, care erau de față, tocmai pe acesta s-au gândit să-l pună să vorbească?”. După slujbă, m-am dus și le-am spus direct ceea ce avusesem în minte, eu, „deșteptul”. A doua zi, după Sf. Liturghie, l-am surprins pe acest episcop, „care nu știa să vorbească”, stând singur, discret, îngenunchiat în spatele Sfintei Mese, citindu-și umil rugăciunile de mulțumire, în timp ce ceilalți preoți și episcopi, „predicatori”, vorbeau între ei, glumeau, râdeau în Sf. Altar. Această imagine, pe care Dumnezeu a vrut să mi-o pună înainte, spre smerire, a fost ca să înțeleg că un om poate vorbi mai mult prin trăire și prin fapte, decât prin cuvinte alese.
(Fragment dintr-un interviu acordat Revistei Atitudini, în curs de apariție)