Testament duhovnicesc al Părintelui Stăniloae pentru revigorarea vieţii creştine[1]

Ne aflăm la sfârşitul epocii de stăpânire ateistă care a căutat în toate felurile să golească sufletul poporului nostru de spiritualitatea creştină, reducându-i viaţa la preocupări strict materiale – nesatisfăcându-i nici aceste necesităţi – şi la anularea identităţii lui.

Bisericii noastre i se cere acum să înceapă o activitate care să vindece gravele urmări lăsate în generaţiile mai noi de această îngustă şi fanatică stăpânire antireligioasă şi antinaţională. Toţi slujitorii s-ar cuveni să propovăduiască cuvântul despre Hristos cu o râvnă neîncetată şi o caldă putere convingătoare: Nu numai duminica şi în sărbătoare la Sfânta Liturghie, ci la fiecare slujbă ar trebui să vorbească explicând înţelesul lor, rugăciunile rostite, conţinutul Sfintei Evanghelii.

Sfânta Liturghie ar deveni astfel un mai puternic prilej de încălzire a credinţei şi comuniunii între credincioşi prin obişnuirea lor cu cântarea comună cum fac grupurile neoprotestante.

Preotul ar fi bine să nu mai fie în nicio clipă un rugător distant, separat, ci să caute să atragă şi să însufleţească pe toţi credincioşii la rugăciune prin rugăciunea lui. Să nu se vadă la el nicio preocupare de răsplată pentru contribuţia lui. Nu va fi lăsat de popor să sufere de lipsuri nici el, nici familia lui. Read more