Eram în clasa a XI-a, luna octombrie… Un an al frământărilor existențiale, când mă problematizam ca, de altfel, toți ceilalți colegi, ce vom alege să facem în viață, care este rostul nostru în viață, când anii zburdalnici și frumoși de liceu se terminau și trebuia să ne hotărâm ce facultate să urmăm și să ne pregătim pentru aceasta.

Eu încă nu aflasem ce profesie voi urma în viață. Era pentru mine clar faptul că nu urmăream satisfacții materiale și nu prima interesul material, ci doream ca profesia mea să mă împlinească pe mine ca rost existențial, pentru că fiecare om are menirea sa de la Dumnezeu pe acest pământ. Îmi plăceau deopotrivă și matematica, și literatura, dar începusem să citesc multă filosofie și eram însetată de cunoaștere și explorarea multor necunoscute cosmologice, dorind să înțeleg mai întâi viața ca să știu ce aleg. Așadar, mă hotărâsem într-un fel să aleg facultatea de filosofie mai întâi și poate, în paralel, jurnalismul. Totuși nu eram hotărâtă și voiam cumva să aflu voia lui Dumnezeu pentru mine.

Cu puține zile înainte de prăznuirea Sf. Cuvioase Parascheva, una dintre colegele mele îmi propune să mergem împreună în pelerinaj la Iași, să ne închinăm cinstitelor moaște ale Sf. Parascheva, spre a ne îndruma și ajuta în hotărârea noastră. Era pentru prima dată când auzeam de Sf. Parascheva și nu cunoșteam nenumăratele sale minuni și nici cinstea pe care i-o acordau cei credincioși. Cu entuziasmul și credința ei, prietena mea m-a convins repede că Sf. Parascheva sigur ne va arăta ce drum să alegem în viață, ca una care este mare făcătoare de minuni. Read more