Preluat din cartea: Ecumenismul fără mască de Arhim. Haralambie D. Vasilopoulos
Ce este CMB?
Consiliul Mondial a Bisericilor
„Consiliul Creștin Mondial al Vieții și Acțiunii” şi „Consiliul Mondial al Credinței și Ordinii” s-au unit în 1932 într-un organism ce poartă astăzi numele de „Consiliul Mondial a Bisericilor” (CMB).
Această organizaţie a început să-şi dea pe față planurile mai ales după cel de-al doilea război mondial. Războiul nu a lăsat-o să-și pună în practică mai devreme planurile.
În 1948 a avut loc prima întrunire a Consiliului la Amsterdam. Au mai urmat până astăzi alte trei adunări, la Evaston în 1953, la New Delhi în 1961 şi la Upsala în 1968.[1]
Periodicul ortodox „Apocalipsa”, din 1964, prezintă o listă de organizații ecumeniste:
World Fellowship of Faiths[2], World Congress of Faiths[3], World Council of Religions[4], Universal Spiritual Church[5], Universal Religious Alliance[6], World Parliament of Religions[7], World Religious Congress[8], Universal Brotherhood[9], Peace and Brotherhood[10], Universal Religious Fellowship[11], World Spiritual Congress, World Alliance for International Friendship Through Religion[12].
Toate aceste organizații sunt conduse din umbră de către un centru unic luciferic care urmărește distrugerea tuturor religiilor. Observați că foarte multe denumiri ale acestor organizații seamănă între ele. Și cum să nu semene, din moment ce toate sunt tentaculele aceleiași organizații a întunericului. Toate aceste organizaţii sunt ecumeniste.
Așadar, YMCA, YWCA, organizaţia cercetaşilor şi CMB sunt baza văzută a ecumenismului.
Mitropolitul Vitalie al Montrealului şi Canadei, în cuvântul său adresat Sinodului Bisericii Ruse din Diaspora, spune următoarele: „Aceste trei organizaţii (YMCA, Scouts şi CMB) sunt până astăzi stâlpii pe care se sprijină întreaga mişcare ecumenică şi din care se completează nucleele colaboratorilor ei, recrutați, în genere, din popor, din oamenii care au o părere bună despre ea”….
CMB este instrumentul văzut al ecumenismului şi şi-a început activitatea după cel de-al doilea război mondial.
După primii paşi cu caracter organizatoric al acestui Consiliu, multe Biserici ortodoxe au urmat iniţiativa Patriarhiei de Constantinopol şi au început să ia parte la adunările lui. Mulți nu aveau nici o bănuială. Însă unii ierarhi luminați de Dumnezeu ai Bisericii Ortodoxe au tras un semnal de alarmă, cum ar fi Mitropolitul Samosului, Irineu, care printre primii a semnalat furtuna iminentă ceva izbucni din CMB.
A mai lansat avertismente şi Evloghie Korilas care a spus: „Pentru Dumnezeu! Voi ştiţi ce faceţi? Aţi lepădat ca şi ortodocşi caracterul conducerii ecumenice al Bisericii Răsăritene şi aţi lăsat-o în mâinile protestanților care ne vor duce unde vor ei, pentru a arăta lumii că ei deţin puterea spirituală. Pentru că dacă ei ne-au chemat, se înţelege că doresc să vă treacă de partea lor. Acesta este adevărul. Ce faceţi aşadar? Ce răspuns daţi ca şi greci? Dacă antarţii (partizanii) comunişti vă chemau în munţi ca să purtaţi discuţii cu ei legate de problemele neamului, de fixarea unui regim social care să fie mai potrivit pentru ţară, aţi fi răspuns la invitaţie, v-aţi fi dus? Exact de acelaşi lucru e vorba şi cu aceste adunări religioase.”
În general, cei mai mulţi cred că Biserica nu păţeşte nimic dacă reprezentanţii ei se apropie de diferiţi eterodocşi care caută, chipurile, adevărul. Nu este nimic rău în a opune adevărul ortodoxiei înşelării eterodocşilor, zic ei. O astfel de participare se poate crede că are un caracter misionar, pentru că astfel se face cunoscută şi credinţa ortodoxă.
Lucrurile aşa păreau la început, însă n-au ţinut mult. Planurile puse la cale cu dibăcie de puterile întunericului au început să prindă contur. Adevărata faţă a ecumenismului a fost descoperită chiar de către ei înşişi. Masca a căzut în urma declaraţiilor reprezentanţilor diferitelor biserici, ce au putut fi auzite la cele patru conferinţe CMB.
- Întrunirile Consiliului Mondial al Bisericilor
- Prima întrunire
Prima conferinţă de la Amsterdam s-a desfăşurat sub direcţia unei anumite idei centrale. Subiectul a fost „Voia lui Dumnezeu şi neorânduiala omului”. Tema acestei conferinţe precum şi altor întruniri nu a avut nimic dogmatic. Ea a fost în aşa fel aleasă încât să poată fi abordată de orice confesiune în felul ei propriu. A fost de fapt o ocazie pentru meditaţie şi o abordare lumească a amintitei probleme. Ca atare, subiectul a sfârșit într-o discuție fără rezultat. Read more