Nu trebuie să iubim doar pe cei care ne fac bine, ci pe toți, îndeosebi pe toată lumea și pe vrăjmașii noștri care ne fac rău în diferite feluri. Este greu să iubești pe vrăjmași. Omenește vorbind, este greu să-i ierți, dar ceea ce este cu neputință la oameni, este cu putință la Dumnezeu. Și Dumnezeu dă har celor smeriți și dacă ne smerim, Dumnezeu ne dă harul, puterea Sa dumnezeiască ca să putem iubi pe vrăjmașii noștri. Sf. Ap. Pavel spune că iubirea vrăjmașului este asemenea focului pus pe capul cuiva. Care foc? Dragostea, pentru că văzând că tu îl iubești pe el, care te urăște, atunci se aprinde în el flacăra dragostei creștine. Am întrebat pe cineva: „Ce mai face familia respectivă?”, știind că sunt în vrăjmășie cu rudele. „Tot în vrăjmășie sunt, în ură mare”. Mi-a spus: „Am încercat să-l îndemn să ierte și nu vrea”. Și după un an, doi, trei, întreb din nou: „Cum este?”. „S-au împăcat”. „Cum?”. „Ca la Pateric”. De ziua de pomenire a moșilor, a strămoșilor este obiceiul ca să se ducă câte un blid de mâncare. Și a dus și la acel vrăjmaș, rudă fiind. Și atunci s-au împăcat. Și amintesc lucrul acesta pentru că în familia pe care am întrebat-o, sigur soțul a zis: „Ce fel de pomană este aceasta când duci la rude și rudele îți dau înapoi?”. Și soția a spus: „Taci! Așa e rânduiala”. Iată rostul acestei frumoase rânduieli de pomenire a morților și mai ales de dăruire a unui blid de mâncare. Deci, în felul acesta se restabilește comuniunea sufletească, dragostea între oameni și iertarea. Și așa se spune și în Pateric. Toate sunt cu putință celui care crede, nădăjduiește în Dumnezeu și iubește.

Despre iubirea vrăjmașilor sunt pagini frumoase în literatura Sfinților Părinți: Scrisoarea către Diognet, în scrierile lui Tertulian în care se vorbește despre dragostea între creștini și mai ales despre dragostea creștinilor față de cei care îi persecutau. Și păgânii spuneau cu admirație: iată cât de mult se iubesc creștinii între ei și iubesc și pe vrăjmașii lor. Această dragoste între creștini, această dragoste a creștinilor față de păgâni a făcut ca foarte mulți păgâni să îmbrățișeze credința creștină. Creștinii au trecut prin multe încercări de-a lungul veacurilor. Așa s-a răspândit credința creștină în duhul vrăjmășiei, al urii celor care erau străini de învățătura creștină. Însă ea s-a răspândit cu puterea lui Dumnezeu și prin dragostea creștinilor față de vrăjmași. De aceea, Sf. Ap. Pavel spune să ne rugăm pentru conducători. Conducătorii de atunci erau păgâni. Și totuși face acest îndemn. Dumnezeu își are tainele Sale și cel rău este întors de Dumnezeu la bine când știe El sau îl lasă să facă rău pentru a ne pedepsi pe noi, pentru păcatele noastre sau îl lasă să facă rău pentru încercarea credinței noastre.

Prin multe necazuri se cade nouă să intrăm în Împărăția lui Dumnezeu și Mântuitorul spune: „În lume necazuri veți avea. Îndrăzniți! Eu am biruit lumea”. Așa s-a întâmplat de-a lungul veacurilor. Credința creștină a biruit pentru că Mântuitorul a spus: „Porțile iadului nu vor birui Biserica mea”. A fost perioada primelor veacuri creștine, și iată a venit pacea din timpul împăratului Constantin. După aceea nu au mai fost persecuții, însă vrăjmașul nu a dormit, ci a căutat să atragă pe oameni altfel: prin bunuri materiale folosite, nu creștinește și prin multe alte lucruri nepotrivite cu credința creștină. Și iarăși au venit momente de încercare, de ură asupra creștinilor.

PĂRINTELE JUSTIN – MĂRTURISITORUL LUI HRISTOS

Ultimul moment a fost cel din timpul regimului comunist care a făcut atâta rău. Dar cum spune marele teolog Paul Evdokimov, a umplut raiul de mucenici și mărturisitori.

Unul dintre mărturisitorii din perioada comunistă este și Părintele Justin, îngropat aici, pe care dumneavoastră îl cinstiți ca pe un adevărat mărturisitor al credinței creștine, așa cum a mărturisit-o el prin cuvânt și prin pilda vieții sale. După ce a ieșit din închisoare, l-am întâlnit la Secu. Niciun cuvânt de critică, de ură față de cei care l-au chinuit în închisoare. A mers la Bistrița și acolo am stat împreună câteva luni: niciun cuvânt împotriva vrăjmașilor credinței. Și desigur s-a retras aici și a făcut ceea ce vedem și a spus ceea ce ați auzit și v-a dat pilde de trăire creștină, de trăire călugărească. Faptele noastre vorbesc și noi simțim dincolo de vorbele sale – pentru că de multe ori omul vorbește, dar vorbește ca un chimval răsunător – că Părintele Justin a vorbit părintește și a îndemnat la lucruri frumoase pentru neam și credința neamului. De aceea dumneavoastră veniți în număr așa de mare la mormântul său. Pentru toți care l-am cunoscut, el este mort cu trupul, însă cu sufletul este viu și avem deplina încredințare că sufletul său se află în rândul mărturisitorilor lui Hristos. Biserica noastră, cum știm, pomenește pe toți cei care s-au jertfit pe câmpul de luptă, lagăre și închisori pentru apărarea credinței strămoșești, întregirea neamului și demnitatea noastră de român și de creștin. Read more