Predică ţinută la Mănăstirea Petru Vodă – Paltin, de Duminica lui Zaheu şi a Sfinţilor Trei Ierarhi, Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi Ioan Gură de Aur, 30 ianuarie, 2011.
Iubiţi credincioşi, ne aflăm în Duminica a 32-a după Rusalii. Şi cei care aţi fost de dimineaţă la Sfânta Liturghie am ascultat cu toţii Evanghelia de la Luca, capitolul 19, versetul 1 până la 10. Numită şi Evanghelia sau Duminica lui Zaheu Vameşul.
Iisus Hristos trece prin Ierihon şi iată un bărbat, cu numele Zaheu, care era mai marele vameşilor şi era bogat, căuta să vadă cine este Iisus. Dar nu putea de mulţime pentru că era mic de statură. Atunci el aleargă înainte, se suie într-un dud pentru că pe acolo avea să treacă Iisus. Iar Iisus, când îl vede, priveşte în sus şi îi spune: „Zahee, coboară-te degrabă, căci astăzi trebuie să fiu în casa ta”. Şi atunci el s-a coborât degrabă şi l-a primit cu bucurie. Însă văzând aceasta toţi murmurau şi ziceau: „Că a intrat să găzduiască la un om păcătos”. Atunci Zaheu a zis „Doamne, iată eu jumătate din averea mea o dau săracilor. Şi dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva întorc împătrit”. Iisus când a auzit aceste cuvinte i-a spus: „Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia. Pentru că şi acesta este fiul lui Avraam. Fiindcă Fiul Omului a venit să caute şi să mântuiască pe cel pierdut”.
Soluţia creştină la ieşirea din criză
Iubiţi credincioşi, această Evanghelie este extrem de importantă pentru viaţa noastră de zi cu zi. Este extrem de actuală. De ce? Pentru că vom vedea că se adresează nouă şi societăţii noastre şi dacă s-ar aplica comportamentul şi atitudinea lui Zaheu atunci desigur nu va exista niciun fel de criză, nici morală, nici spirituală, nici economică. În primul rând să vedem cum, care este acţiunea sau atitudinea lui Iisus Hristos. Desigur că îl ştia că este vameş şi cunoaştem ce făceau vameşii în vremea romanilor, că luau taxe mai mult decât trebuia, de mai multe ori pe an şi uneori doar pentru ei. Şi erau urâţi de popor pentru că le făcea viaţa foarte grea. Hristos trece peste această prejudecată, de altfel îndreptăţită, şi se adresează, se autoinvită; este un lucru extrem de important şi de interesant. Hristos nu-i spune: „Aş vrea să vin astăzi la tine. Mă primeşti?” ci chiar îi porunceşte: „Dă-te jos … căci astăzi trebuie să rămân”. Nu-i spune că „Aş vrea” – „trebuie să rămân în casa ta”. La aceste cuvinte, desigur, Zaheu se grăbeşte foarte repede şi Îl primeşte. Deci vedem atitudinea şi a lui Zaheu. Putea să spună ca şi sutaşul: „Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperământul casei mele. Dacă vrei, Te pot altfel ajuta”. Dar nu, Zaheu s-a grăbit şi L-a primit cu multă bucurie.
Însă vedem o altă atitudine. A cui? A mulţimii. Mulţimea a început să cârtească, să murmure şi să spună: „Cum e posibil să meargă în casa unui asemenea om”? … Şi vedem că mulţimea a început să murmure. Dar Zaheu atunci ia o atitudine: „Doamne, dau jumătate din averea mea. Şi dacă am nedreptăţit pe cineva cu ceva întorc împătrit”. Desigur, la auzul acestor cuvinte Domnul nostru Iisus Hristos se bucură. Şi rosteşte o sentinţă, o dezlegare, o iertare: „Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia”.
Iată vestea cea bună, iubiţi credincioşi că Dumnezeu mântuieşte întreaga casă atunci când se pocăieşte un singur om din ea. Sau în cazul de faţă a lui Zaheu vameşul. … În casă se pot mântui împreună dar se şi pot osândi împreună. Şi iată, iubiţi credincioşi, spuneam că este actuală această Evanghelie. De ce este actuală? Pentru că iată soluţia ieşirii din criză: Read more