Regulament absurd și încălcat
- Sinodul din Creta a fost scena unor abuzuri directe, total neortodoxe, chiar și asupra participanților. Vom începe cu cele care pot să pară mai mici, pentru a trece la fapte a căror gravitate extremă este… extrem de evidentă.
B.1. Concret, timpul de desfășurare al sinodului cretan a fost din start limitat la o săptămână (18-26 iunie 2016), practică ce contrazice total „tradiția canonică și practica bisericească dintotdeauna pentru funcționarea sistemului sinodal”. Este arhicunoscut faptul că sinoadele s-au desfășurat cât a fost nevoie pentru lămurirea problemelor, nu pe o durată strict limitată și niciodată în câteva zile. Uneori au durat ani. Timp necesar, absolut necesar, pentru aprofundarea problemelor teologice. Probleme adeseori aflate mult mai sus de hotarele înțelegerii intelectuale, și pentru care dezbaterile au constituit declanșatorul rugăciunilor stăruitoare ce au dus la primirea harului luminător. Limitarea timpului de desfășurare a întrunirii cretane trebuie înțeleasă în perspectiva dezbaterii teologice a nu mai puțin de opt documente teologice de către, teoretic, 163 episcopi.
Conform ROF, Art. 10, pct. 2, fiecare episcop avea dreptul la 10 minute spre a-și prezenta părerea pentru fiecare temă. Nu discutăm cât de aberantă este această limită într-un context teologic. Nu mai luăm în calcul nici dreptul la replică, limitat, la fel de abuziv, la cinci minute, nici timpul dublu acordat treptei I de „episcopat cretan”. Facem un calcul simplu, privitor la asigurarea dreptului de a vorbi în conformitate cu propriul regulament: 163 episcopi x 10 minute x 8 teme = 13.040 minute[1]. Aceste 13.040 minute înseamnă cel puţin 217,(3) ore (fără pauze, fără trecerea cuvântului de la un vorbitor la altul, fără participarea la slujbe etc.). Admițând 10 ore de lucru pe zi înseamnă 22 de zile de lucru. Incluzând zilele de duminică necesare, plus zilele ceremoniale inițială și finală, avem ca timp obligatoriu pentru desfășurarea regulamentară a Sinodului din Creta o perioadă minimă de 27 (douăzecișișapte) de zile!
În realitate, din 18 în 26 iunie avem, scăzând cele două zile ceremoniale, inițială și finală, doar… șapte zile. Scăzând slujbele și mesele ceremoniale din aceste zile reiese un timp real de lucru de maximum 50 de ore la documente, adică echivalentul a cinci zile din minimum de 27 necesare! Cu două zile în plus ori în minus, cu 20 de ore de lucru în plus ori în minus, nu se ajunge nici măcar la jumătate din timpul necesar pentru ca episcopii să aibă posibilitatea regulamentară de a-și exprima părerile!
Desigur, există și în această privință replici ridicole, de tipul „dar nu toți episcopii au/au avut ceva de spus pe fiecare temă”. O asemenea scuză ieftină este lipsită de orice valoare, deoarece dreptul la vorbire prevăzut regulamentar trebuia respectat. Punct! Prezumția lipsei de inițiativă a majorității episcopilor este una vinovată pentru cei care și-o asumă. Ea este nu doar o încălcare a ROF, dar şi atât o încălcare generală a dreptului la exprimare în sinod. Şi arată dispreț față de capacitatea teologică a episcopilor participanți.
Suspiciunea de scurtare intenționată a duratei sinodului, pentru a limita exprimarea liberă a episcopilor participanți, chiar lipsiți de dreptul la un vot real, este susținută de o serie de fapte foarte grave. Astfel: