La 15 ani de la Apelul Părintelui Justin Pârvu împotriva dictaturii biometrice, implementată cu precădere prin actele de identitate cu cip, vă prezentăm o exegeză pertinentă și echilibrată a Părintelui Peter Heers, american convertit la ortodoxie și ucenic al Pr. Efrem din Arizona, referitoare la semnul apocaliptic 666 și actele de identitate electronice sau biometrice de azi.
Etichetă: acte cu cip
Întoarcerea rațiunii rătăcite a Apusului către inima caldă a Răsăritului ortodox
Interviu cu Mit
ropolitul Seraphim de Ottawa şi Canada
Înalt Prea Sfințite, spuneați că principala suferință a Apusului este că a ajuns să considere valoros a trăi numai cu mintea şi nu cu inima. Pentru că inima Răsăritului e vie, simțim chemarea apostolească de a binevesti acestui Apus bucuria Adevărului. Dar nu putem vorbi limba abstracțiunilor lor, singura pe care o ascultă. Deşi comunicarea între minte şi inimă, atât între popoare, cât şi în om, nu se poate face discursiv, – dorința lor e ca noi să le învățăm felul lor de abordare exclusiv cerebrală, lucru pe care dacă l-am face, am sacrifica însăşi esența a ceea ce devenim prin dreapta credință.
Tocmai de aceea e greu, pentru că a merge pe calea lor este moarte. Ştiu, pentru că am crescut acolo. Multă vreme ne ia să desluşim calea cea dreaptă. Şi observăm că şi chiar după ce ne-Âam format, acest fel de gândire şi de viață se infiltrează cumva pe dedesubt şi chiar dacă are cineva impresia căÂ-şi ascultă inima, realizează că de fapt tot aceste gânduri conduc. Aşadar dacă ar fi posibil, ar fi important să nu se guste deloc acea mentalitate. E necesar să înțelegi ceva despre ea, dar e periculos să faci parte din ea, pentru că pentru asta trebuie să devii tu însuți împărțit pe dinăuntru. Limbajul dragostei creştineşti curate e totuşi înțeles de toată lumea, chiar când nu e acceptat sau este catalogat ca nebunesc. Ei, şi? Când Mântuitorul era pe pământ nuÂ-L înțelegeau, dar El a iubit şi iubeşte chiar dacă noi nu-ÂL urmăm cum se cuvine „la fel li sÂ-a întâmplat şi Apostolilor. Iar acum, că din fericire sÂ-au tradus şi publicat mai multe din Scrierile Sfinților Părinți, apusenii pot vedea că în ceea ce credem există Rațiune.
Poate mai dificil de pătruns decât propriile lor sisteme filosofice raționale.
Da, dar asta e bine, pentru că aşa le câştigăm respectul, şi poate aşa se va ivi o deschidere în mințile lor ca inimile să le poată vorbi. Însă în Vest cuvintele sunt atât de golite şi de ieftine că nu aşteaptă de la noi să spunem, ci să facem şi mai ales să fim. Aşa este calea ortodoxă: dacă-L iubim pe Hristos devenim înfăptuitori ai cuvintelor Lui, fără să fie nevoie să vorbim. Fapta grăieşte.
Cum este monahismul în Canada?
În Canada, fiind o comunitate ortodoxă mai restrânsă, şi aşezămintele monahiceşti sunt restrânse „câteva obşti de douăzeci şi cinci de monahii, înființate de cuviosul Părinte Efrem din Arizona. Aceste mănăstiri, care de altfel atrag mulți tineri, urmează tipicul athonit al Părintelui şi în ele se slujeşte exclusiv în greceşte. Altfel este situația în Statele Unite, unde monahismul este bineÂînfloritor. Read more
Interviu cu Părintele Justin: Noi mergem tot cu mucenicia! Aşa mergem până la moarte şi nu renunțăm!
(în avanpremieră din revista ATITUDINI nr.12, interviu realizat de Monahia Fotini, 5 august, 2010)
Părinte, există o nelămurire în rândul credincioşilor cu privire la problema cipurilor. Ați folosit cuvintele: lepădare şi cădere din Har. Mulți s-au scandalizat. Poate Sfinția Voastră ați avut o altă înțelegere a termenilor decât au înțeles ei. La ce v-ați referit?
Când m-am referit la cădere din Har, n-am căutat să desființez ființa umană în divinitatea ei. Chipul lui Dumnezeu rămâne, numai că este pervertit. Omul, chiar şi în păcatele lui, nu este lipsit de Harul lui Dumnezeu. Pentru că unde lipseşte harul, lipseşte şi omul, şi divinitatea. Omul este o ființă care nu poate trăi izolată şi fără ocrotire divină, pentru că altfel nu s-ar mai numi fiu al lui Dumnezeu, sau fiu al Tatălui ceresc. El, prin existența aceasta, poate să ducă o viață pe pământ într-o formă superioară, îndumnezeit sau cât mai aproape de divinitate, în care trebuie să se mişte toată viața. Evident că Harul creşte sau descreşte în viața omului, în măsura în care el lucrează virtutea, sau păcatul. În măsura în care a dobândit virtutea se găseşte în Harul lui Dumnezeu, la înălțimea aceasta dorită de Creator. Dacă însă omul acceptă să se lase pervertit şi înjosit prin păcat, atunci Harul lui Dumnezeu nu mai lucrează în toată plinătatea lui, pentru că este împiedicat de voința rea a omului. Noi colaborăm cu Dumnezeu atâta vreme cât ne aflăm în concordanță cu voința Lui. Dar în momentul în care noi nu ne mai aflăm în concordanță cu voința lui Dumnezeu, atunci ne cuprinde energia negativă a răului, care ne îndepărtează de Har.
În conştiința noastră, îngerul păzitor, care ne este dat la Botez, se apropie de noi şi ne ocroteşte de tot răul numai în măsura vredniciei noastre. El se poate apropia sau se poate depărta, în măsura în care noi dorim să trăim viața asemenea acestui înger. Acesta este de fapt şi scopul îngerului dat nouă la Botez „ca să ne poată apăra, să ne poată ridica, să ne poată apropia cât mai mult de Harul lui Dumnezeu. Câte daruri nu a lăsat Dumnezeu pentru a-l ridica pe om la înălțimile de la care el căzuse! Această ridicare şi sfințenie a omului este lăsată în Biserica Domnului prin Sfintele Taine care conlucrează cu fiecare în parte.
Când am spus că se pierde Harul lui Dumnezeu, nu m-am gândit la o părăsire a noastră, ființială. Ci este mai mult o răcire în raporturile noastre cu Dumnezeu. Răcirea aceasta, într-adevăr, dacă se perpetuează în viața omului, poate duce la o pierdere mai mare a Harului. Cu cât sunt mai învechiți în răutăți şi în compromisuri, nepocăite, cu atât şi posibilitatea ridicării este mai anevoioasă, şi uneori aproape imposibilă. Păi diavolul de ce nu mai poate să se pocăiască şi să redevină înger de lumină? Pentru că el este învechit în răutăți, a uitat frumusețea Dumnezeirii, a uitat gustul Harului. Aşa şi omul, dacă persistă în răutăți, Dumnezeu îi poate lua darul de a se ridica, darul de a tânji după Divinitate. Adevăratul creştin conştientizează că tot darul de Sus este şi pentru aceasta este foarte atent cum merge pe drumul mântuirii, astfel încât să nu supere câtuşi de puțin Harul Domnului, prin care viază. Adevăratul creştin se teme în fiecare clipă să nu cadă câtuşi de puțin, prin gând, nu doar prin faptă. Am zis doar că acest cip nu este lepădarea finală prin pecetea Fiarei, 666. Acest cip este premergător peceții antihristice.
Din acest motiv mulți v-au acuzat că sunteți prea aspru, pentru că atâta timp cât nu este pecetea, înseamnă că nici lepădare nu e.
Ce creştin adevărat poate să se însemneze cu pecetea înaintemergătorului lui antihrist? Creştinul adevărat ştie că la cea mai mică lepădare îl părăseşte harul lui Dumnezeu, şi cu cât este mai sporit, cu atât simte această părăsire pe pielea lui. Mă minunez când aud despre preoți şi monahi sihaştri, spunând că nu reprezintă niciun pericol acest cip. Mai bine ar tăcea. Călugării, mai cu seamă, sunt aceia care renunță la toate cele lumeşti şi acced spre cea mai înaltă treaptă a desăvârşirii. Călugărilor, ca asceți trezvitori, nu li se permite să facă nici măcar compromisuri mici, dar astfel de devieri? Avem o responsabilitate mare, pentru că lumea ne vede pe noi, monahii, ca pe nişte modele, vase alese ale Duhului Sfânt. Dar tot aşa şi creştinii „au datoria de a lumina prin viețuirea lor popoarele neortodoxe. Altceva este să accepte cipul cineva care nu a trăit într-un mediu ortodox, ci a fost crescut într-o mentalitate occidentală sau needucat defel, şi altfel i se socoteşte unuia care cunoaşte prorociile şi a fost crescut în Tradiția Ortodoxă. Dacă noi, creştinii, nu vom lupta împotriva compromisurilor, ceilalți nici atât. Şi atunci nu ne facem vinovați pentru generațiile viitoare pentru că nu le-am lăsat un model de rezistență? Dacă noi primim acum cipul, ceilalți de după noi vor primi liniştiți pecetea. Read more
APELUL Părintelui Justin Pârvu împotriva actelor cu cip
Este vremea muceniciei! Luptați până la capăt! Nu vă temeți! Iubiți fii ortodocşi ai acestui neam „ Cu multă durere şi îngrijorare vin să vă…