Duminică 18 Aprilie, Corneliu Muha, editor de carte și manuale bisericești, consilier economic și un promotor al valorilor naționale și culturale românești, a trecut la Domnul, în lumina cea neînserată a Celui nepătruns, alături de Sfinții Români Mărturisitori din temnițele comuniste, pe care i-a cinstit cu multă râvnă în ultimii ani ai vieții sale și, nu în ultimul rând, alături de Părintele Justin, care i-a fost sprijin și sfătuitor în călătoria acestei vieți. Cu siguranță Părintele Justin, de acolo de sus, mijlocește mântuirea fiului său duhovnicesc, așa cum a făcut-o și în timpul vieții sale pământești, pregătindu-i locaș ceresc, alături de drepții neamului românesc, care și-au închinat viața Domnului nostru Iisus Hristos.

Pentru rugăciunile Părintelui Justin și ale tuturor sfinților Români, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, odihnește și mântuiește sufletul robului tău, Corneliu!

Veșnică să-i fie pomenirea!

Relatarea d-lui Corneliu Muha despre Părintele Justin: „Doamne, pentru rugăciunile Părintelui Justin, ajută-ne şi pe noi să trecem!”

Vă mulţumesc pentru onoarea pe care mi-o faceţi, de a vorbi despre părintele Justin. O să încerc să vorbesc în calitate de părinte de copii şi în calitate de director al Editurii Sf. Mina. Acum vreo paisprezece ani în urmă, aşa a rânduit Dumnezeu, ca să trăim un moment de răscruce, care arăta cam aşa: s-a schimbat programa şcolară, manualele de religie nu mai corespundeau cu noua programă, ora de religie în şcoală era în dificultate, putea oricând să fie anulată, scoasă din şcoală, datorită faptului că nu avea suportul logistic cu care să poată activa în şcoală, în condiţiile şi parametrii impuşi de Minister. Noi am realizat atunci un set de materiale didactice, de la clasa I la clasa a VIII-a după noua programă, exact în parametrii şi itemii noii programe şcolare. Dar nu aveam o posibilitate reală să scoatem aceste cărţi pe piaţă, nu aveam resursele şi logistica cu care să putem duce aceste cărţi pe băncile copiilor. Un alt mare duhovnic din ţară a pus un cuvânt la o tipografie şi am reuşit să scoatem o maşină de cărţi. Dar nu aveam bani să punem măcar o picătură de benzină într-un rezervor de maşină, ca să putem să luăm cărţile alea să le ducem unde trebuiau să ajungă.

Trecusem cu un an înainte pe aici pe la Petru-Vodă. Am stat la cabana Căprioara câteva seri şi am participat la câteva slujbe. Eu nu ştiam nimic despre părintele Justin, cine este. Toţi care îmi vorbeau despre părintele Justin, ziceau cu înflăcărare: „Părintele Justin de la Petru-Vodă, hai să-l cunoaştem, nu ştiu ce”. Am venit aşadar la Părintele. Când l-am văzut pe Părintele Justin, m-am încălzit aşa pe interior tot şi m-am simţit ca la mama acasă, dar mai bine decât la mama acasă, ca să zic aşa.

Bun, asta a fost o experienţă cu un an înainte. Acum ne frământam noi cum să facem, de unde să scoatem noi bani ca să ducem cărţile astea. M-am dus la prieteni, m-am dus la cunoştinţe, m-am dus la oameni cu posibilităţi. Toată lumea avea treabă, alta decât a noastră. „Măi, unde să mergem, unde să mergem?”. „Hai la Petru-Vodă”. Dar ce să caut acolo? Nu mă cunoaşte părintele, nu mă recomandă nimeni acolo, dar hai la Petru Vodă! A fost aşa, un fel de nebunie a momentului: sari cu paraşuta şi vezi ce se întâmplă, dacă se deschide paraşuta. Read more