Cuvânt la înmormântarea Părintelui Gheorghe Calciu-Dumitreasa

Părinte Gheorghe Calciu,

Bine ați revenit la Mănăstirea Petru Vodă!

Cu două luni în urmă ați fost aici la noi, ați admirat munții, dealurile, pădurile şi celelalte lucruri minunate ale lui Dumnezeu şi v-ați exprimat dorința ca trupul cel ostenit de suferințe şi pribegie să se odihnească în Grădina Maicii Domnului, în pământul sfânt al țării noastre şi mai exact la Mănăstirea Petru Vodă, închinată tuturor Martirilor jertfiți în temnițele comuniste şi împreună să aşteptăm aici sunetul trâmbiței celei de apoi a Arhanghelului pentru învierea cea de obşte şi să ieşim „întru întâmpinarea Domnului în văzduh”(1 Tes. 4:16).

Bine ai venit iubite frate întru credință şi întru suferință deoarece „binecuvântat este cel ce vine întru numele Domnului”!

Întristați frați şi surori!

Biserica şi neamul nostru românesc pierd azi pe una dintre cele mai puternice conştiințe ale demnității noastre creştin-ortodoxe şi româneşti, iar pe de altă parte câştigă un rugător în ceruri pentru acest popor încercat şi aici pe pământ, o icoană de-a pururi vie a unui Apostol ce înalță Crucea astfel încât „vestirea lui ajunge până la marginile lumii” dar va străbate ca un ecou sfânt peste veacuri generațiilor ce vor veni zicând asemenea Sfântului Pavel: „Fiți mie următori, precum şi eu sunt lui Hristos”(1 Cor. 1:1).

S-a născut in anul 1925 odată cu Patriarhia Română pe data de 23 noiembrie. S-a născut la gurile Dunării cel ce se va odihni aici între crestele Carpaților deoarece printre vitregiile veacului martiric XX şi-a croit crezul ca un fluviu de nestăvilit şi a devenit un munte de neclintit.

Şi-a trăit copilăria şi tinerețea în vâltoarea evenimentelor interbelice şi a înțeles ca majoritatea celor din generația lui pericolele Ciumei Roşii ateiste de la Răsărit care sufla amenințare asupra României şi a altor state creştine din zonă, dar şi pericolul nazist din apus cu aceleaşi efecte distructive pentru credință şi neam. În acest context, fiind student la medicină, cu mult curaj a încercat alături de alți tineri să tragă semnalul de alarmă, luând parte la diferite manifestări cu caracter anticomunist şi antiateu ale studenților şi drept urmare este întemnițat în anul 1948. In urma condamnării cunoaşte calvarul închisorii comuniste de reeducare a studenților de la Piteşti, iar chinurile groaznice şi diabolice de acolo la care erau supuşi deținuții sunt asemănătoare cu ale mucenicilor din vechime. Metodele de tortură folosite în aceste temnițe urmăreau distrugerea fizică şi spirituală, semănau ura şi dezbinarea şi nu în ultimul rând se dorea pierderea nădejdii şi a credinței în Bunul Dumnezeu. In aceste condiții deosebit de grele mulți „au pierit ca nişte miei duşi spre junghiere” şi rămăşițele lor pământeşti au fost aruncate în gropi comune, iar sângele lor a îngrăşat brazdele pământului de unde strigă precum sângele lui Abel către fratele Cain cel ucigaş. Read more