Ascultați un colind plin de sfințenia suferinței, ce evocă perioada comunistă de tristă amintire, când sărbătorile Nașterii Domnului erau adumbrite de prigoana ateistă.

După clip, aveți și versurile.

SOLO: Nani, suflet de zăpadă,

lasă genele să cadă.

Lasă fruntea, ca o undă,

între perne să se-ascundă,

 

TOTI: Căci în lumea asta rea

nu mai arde nicio stea.

Stelele de sus din slavă,

au băut pe rând otravă.

 

Stelele de aici, de jos,

dau cu bulgări în Hristos.

Steaua magilor, albastră,

a fugit de la fereastră

 

Și s-a dus pe drum în sus

să se-nchine lui Iisus

Undeva, spre alt norod

unde n-a ajuns Irod.

 

Stă crăciunul sur în tinde

şi se teme să colinde.

N-are măr, n-are covrig,

numai foame, numai frig.

 

Brazii cu găteli şi nuci

s-au făcut pe dealuri cruci

Sau sicrie în mormânt,

sub trei stânjeni de pământ.

 

SOLO: Nani, suflet de zăpadă,

lasă genele să cadă.

TOTI USOR: Lasă fruntea ca o undă,

între perne să se-ascundă,

MAI USOR: Lasă inima să bată

pe sub scutece de vată,

Lasă trupul să adoarmă…. Nepândit de nicio armă