Cum trebuie înţeles ceea ce s-a scris, că: „Celui care va zice cuvânt împotriva Fiului Omului, i se va ierta lui” (Mt. 12, 32)

Contestarea Adevărului

Ai căutat răspuns la o întrebare cu adânc înţeles şi mult purtată pe buzele tuturor, cercetată de mulţi, dar pricepută doar de cei insuflaţi de Dumnezeu, anume: „Celui care va zice cuvânt împotriva Fiului Omului, se va ierta lui, dar celui care va zice împotriva Duhului Sfânt, nu se va ierta lui nici în veacul acesta, nici în cel viitor”. Şi ai spus că: <<De ce, dat fiind că una singură este fiinţa dumnezeieştii Treimi, hula împotriva Fiului nu e răzbunată, ci numai cea împotriva Duhului?>>.

Aşadar, ascultă: Domnul a spus că cel care va zice cuvânt hulitor împotriva Fiului Omului nu e judecat, pentru că celor înceţoşaţi la ochiul cugetului, le este cu anevoie de priceput şi de contemplat un Dumnezeu unit în chip negrăit cu netrebnicia unui trup văzut, dat fiind că necunoscută e Dumnezeirea cea ascunsă [în trup].

Dar cei curaţi la cuget, cărora li S-a făcut vădită Dumnezeirea cea întrupată, nu au avut nicidecum necredinţă, nici nu au fost ameninţaţi cu răsplata judecăţii.

Dar hula împotriva Duhului Sfânt de aceea e neiertată, fiindcă însele faptele arătate pe faţă [tuturor] îi dovedesc ca lipsiţi de bunăvoinţă şi nemulţumitori pe cei ce [le] hulesc. Căci depărtate fiind pătimirile şi alungaţi fiind demonii cu puterea Dumnezeirii, cârcotaşii iudei cleveteau că aceste semne dumnezeieşti se fac cu Beelzebul (cf. Mt. 12, 27). Prin urmare, această hulă, care este în chip limpede împotriva fiinţei dumnezeieşti, Domnul a hotărât că este neiertată.

Degetul lui Dumnezeu

Ai spus că e limpede că împotriva Duhului Sfânt e hula din însăşi vorba Domnului care zice: „Celui care va grăi împotriva Duhului Sfânt, nu i se va ierta”. Asemenea, că hula împotriva Duhului Sfânt va fi pedepsită e iarăşi limpede. Dar că Duhul Sfânt ţine de fiinţa dumnezeiască, asta ai mai cerut să-ţi fie limpezit din Scriptură.

Tu, care eşti ascuţit la minte, dacă te uiţi puţin mai înainte, din chiar cuvintele Domnului aflate acolo vei găsi dezlegare. „Dacă Eu, zice, scot demonii cu Beelzebul, fiii voştri cu cine îi scot? Dar dacă Eu îi scot cu Duhul lui Dumnezeu, înseamnă că a ajuns la voi împărăţia lui Dumnezeu”.

Iar în alt loc, evanghelistul spune mai clar: „Dacă Eu scot demonii cu degetul lui Dumnezeu…” (Lc. 11, 20). Deget al lui Dumnezeu Îl numeşte pe Duhul Sfânt. Iar degetul, precum ne arată pilda folosită pe potriva noastră, ţine de fiinţa trupului. Aşadar, prin numele de deget a arătat că ipostasul Duhului Sfânt e nedespărţit şi de acelaşi gen cu dumnezeiasca fiinţă.

(Fragment din „Epistola 54, Către Teologhie scolasticul PG 78”, 216-217, publicat și în Revista Atitudini Nr. 7)