Păzește-ți mintea cu mare osârdie înăuntru. Și când prinzi un gând împotrivește-i-te îndată și cheamă pe Hristos pentru izgonirea lui. Și dulcele Iisus, încă vorbind tu, îți va grăi: „ Iată, sunt aici ca să-ți dau ajutor”. Iar tu, după ce s-au liniștit toți acești vrăjmași prin rugăciune, ia seama iarăși la minte.

Căci, iată, iarăși, alte valuri mai multe ca-nainte, năvălind unul după altul și sufletul plutind pe ele.

Dar iată, iarăși Iisus, trezit de ucenic și certând ca un Dumnezeu vântul cel rău.

Și, bucurându-te, de un răgaz din partea acestora, fie de un ceas, fie de o clipă, preamărește pe Cel ce te-a mântuit și gândește-te la moarte.

(Filocalia 4)